Daca as disparea oare cati dintre toti cei pe care ii cunosc vor observa? Cate dintre zambetele pe care le vad zi de zi se vor intrista? Cate dintre persoanele cu care imi petrec viata vor avea pe buze numele meu? Cate dintre ele ma vor avea in minte? Dar cate in inima?

   Sunt intrebari...oarecum tulburatoare. Pe mine una ma tulbura. Si ma gandesc adesea...oare ii pasa cuiva? Si, totusi, incerc sa nu ma amagesc de una singura. Mie imi pasa, asta stiu, problema e ca nu imi pasa doar de mine. Poate ar trebuie sa ma opresc, poate asa ar fi mai bine...poate... Ce-i drept, multe posibilitati care, pana la urma, se rezuma la o singura alegere. Ironic, nu crezi? 

   De cate zeci de ori ai fost intrebat daca esti bine? De tot atatea ori ai raspuns afirmativ, ai afisat cel mai dulce zambet al tau, ai incercat sa pari cat poti tu de sincer, ai incercat si ai si reusit sa nu te dai de gol, sa nu le arati ca, de fapt, nu esti deloc bine. Si iti doreai...iti doreai ca macar o singura persoana...macar o singura pereche de ochi sa se uita in ai tai si sa vada. Sa vada cum esti de fapt, sa vrea sa inteleaga. 

   Ca pana la sfarsitul zilei, tu esti singurul caruia ii pasa si te consolezi cu ideea, si accepti realitatea,  si constinetizezi ca nimanui nu-i pasa si nimanui nu i-a pasat vreodata. Poti tu sa faci ceva in privinta asta? Poti tu sa ii faci sa se schimbe? Sa vrea sa se schimbe? Sa se gandeasca macar la asta?

   Ce rost are sa incerci...